Urletul şopteşte spre inimile scufundate
Râurile închinate mă duc spre muntele transparent
Misterul de sub vânturile înguste mă împrejurează
Asta este viaţa plecând din solzi adânci
Turnul îl construiesc în fiecare bucată de pace
Acesta este ajunsul meu pe o faţă albă şi scrisă de nervi
Din venele stâncilor boala neagră se răspândeşte
Eu am o mie de ani
Totul s-a schimbat
Răspunsul primit din frunză în frunză
Irisul din ochiul meu leagă tragediile
Sursa e şansa mea
Tristul loc închis care oboseşte geamul
Este un sfârşit care îmi bagă colţii în apă
Ţurţurii gheţurilor mi se topesc şi văd lumea cea întunecată